O carte apărută în anul 1931, povestește despre Școala de Ceramică de la Târgu Jiu

În anul 1931, Iuliu Moisil publica la București, cartea ARTA DECORATIVĂ ÎN CERAMICA ROMÂNEASCĂ.
Identificată de curând în fondul Bibliotecii Metropolitane din București, lucrarea prezintă istoria Școlii de Ceramică înființată la Târgu Jiu în anul 1900, împreună cu 154 desene și ilustrații colorate și în negru, realizate de profesorul Iuliu Moisil.

Din paginile cărții, aflăm că Şcoala de Ceramică avea o secţie elementară la care se primeau absolvenţi ai şcolilor primare urbane sau rurale, precum şi cei ce au una sau două clase secundare, şi altă secţie artistică, la care se înscriau absolvenţi a 3 sau 4 clase secundare şi care vădeau talent pentru desen. Scopul acestei şcoli, precizat cu toată claritatea în prospectul său, trimis spre popularizare prefecturilor din ţară, are un caracter nu numai instructiv-educativ, dar şi profund patriotic. El constă în crearea şi organizarea sistematică şi artistică a industriei ceramice din ţară, pentru a se opri importul de vase de lut, faianţă şi capitoluri, pentru a se crea o nouă industrie naţională şi, drept urmare, noi resurse pentru asigurarea existenţei unei bune părţi a populaţiei locale.

Programul de studii, ilustrativ pentru profilul şcolii, cuprindea următoarele obiecte de învăţământ: „1) desenul şi pictura ceramică, 2) desenul tehnic, 3) modelarea, 4) lucrarea vaselor în lut, smălţuirea şi arderea lor, 5) tehnologia, 6) morala, 7) istoria artelor, stilurilor, istoria descoperirilor ştiinţifice în legătură cu aplicarea lor în industrie şi arte, istoria originei şi dezvoltării artelor tehnice şi industriilor, 8) noţiuni de mineralogie, geologie, chimie şi fizică, 9) limba română, 10) aritmetica şi contabilitatea, 11), istoria universală şi a românilor, mitologia şi geografia comercială şi industrială, 12) higiena.”

„Deși această activitate a durat numai cinci ani, 1900-1905, scrie Iuliu Moisil, în lucrare, ea a dat rezultate frumoase, și țin de o datorie a le da publicității pentru a nu dispare. (…) Scopul nostru era să pregătim terenul pentru a da o direcție mai puternică ceramicei românești și pentru aceasta a pregăti elevi și a forma lucrători dibaci, culți, artistici, technici cari să execute cât mai bine, mai solid, mai frumos și cât mai artistic obiecte usuale, de gospodărie, dar și mai fine, de artă și să aplicăm cât mai intens motive de artă națională, de ornamentarea lor. (…) Olăriile țărănești din județul Gorj sunt cunoscute în toată Oltenia și chiar în multe părți ale Munteniei. Ele sunt frumoase, elegante, de culori și nuanțe elegante.”

Andrei Popete Pătrașcu