Vasile Craiu s-a născut pe 31 decembrie 1894, la Novaci, județul Gorj, din părinți care fugiseră din Ardeal din cauza regimului maghiar de ocupație. Tatăl său ridicase tricolorul românesc pe Primăria din Arad, fiind aspru pedepsit de autorități din această cauză.
La vârsta de 15 ani, acesta a rămas orfan de tată și a fost nevoit să se mute în București cu mama și frații săi. A studiat la Liceul „Cantemir Vodă”. Cu toate că a avut o viață dificilă, Vasile Craiu nu a renunțat la visul său de a zbura. A urmat, la început, Școala Pregătitoare de Ofițeri de Infanterie, pentru că nu avea posibilități financiare să se înscrie la aviație. Rezultatele excelente l-au făcu să ajungă plutonier chiar din primul an de studii. Ulterior, în anul 1913, a reușit să fie șef de promoție. A luat parte la campania din Bulgaria și a primit medalia „Avântul Țării”. Mai târziu, a ajuns sublocotenent și i s-a permis înscrierea în aviație.
Vasile Craiu a dovedit o măiestrie ieșită din comun în pilotarea avionului. În 1915 a devenit cel de-al 59-lea aviator român. Tânărul aviator Vasile Craiu a executat primele misiuni în zbor de noapte din istoria aviației române, iar victoriile l-au făcut să fie promovat la excepțional. Craiu obținuse, alături de camarazii din escadrila sa, un număr de victorii aeriene mai mare decât al tuturor celorlalte escadrile românești, executând peste 500 de misiuni.
La 1 septembrie 1917 a fost avansat, la Excepțional, la gradul de căpitan. Avea numai 23 de ani! Superiorii îi recunoșteau, astfel, meritele și era cunoscut în rândul tuturor aviatorilor, iar numele său era un simbol al curajului și iscusinței piloților militari. A fost apreciat și de generalul Eremia Grigorescu ca fiind cel mai bun pilot de vânătoare al aviației române din Primul Război Mondial. Pe lângă cea mai înaltă decorație românească, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, Vasile Craiu a primit și medalia „Sfântul Vladimir” clasa a IV-a, cu spade și fundă din partea Rusiei, dar și „La Croix de Guerre avec palme” din partea Franței, alături de „Coroana României” cu spade, în gradul de ofiţer cu panglică de Virtute Militară și „Steaua României” cu spade, cu gradul de Cavaler;
Pe 24 august 1918, „șoimul de la Mărășești”, căpitanul aviator Vasile Craiu, fiu al Novaciului, zbura pentru ultima dată, înălțându-și aripile spre cer de pe aerodromul din Bârlad. Craiu a dorit să facă acrobații, dar o componentă a avionului său a cedat și avionul s-a prăbușit brusc, iar sufletul lui Vasile a plecat spre veșnicie, în Escadrila cerului. A fost înmormântat cu mari onoruri militare la Bârlad, de unde gorjenii i-au ridicat osemintele în anul 1927, pentru a-l reînhuma la Târgu Jiu, în Cimitirul Eroilor. Din păcate, astăzi, mormântul său nu mai este cunoscut.
În acest an, pe 24 august, la Novaci, în memoria Eroului cpt. av. Vasile Craiu a fost dezvelită pala unei elice de avion, un modest omagiu adus primului „As al aviației românești de vânătoare”.
Asociația culturală Tătărescu 