Martirii Gorjului: Generalul Ion Sichitiu

9 Martie, Ziua Foștilor Deținuți Politici Anticomuniști

În România, prin Legea nr. 221/2009 se stipulează următoarele: Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în data de 6 martie 1945.

Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România (IICCR), în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici.

IICCR și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului din București au identificat în arhive un număr de aproximativ 93.000 de fișe de foști deținuți politici ce au trecut prin închisori și lagăre de muncă, în perioada 1945-1989.

Având în vedere că numeroși deținuți politici au fost încarcerați fără procese, iar actele lor de detenție nu au fost întocmite, se estimează că numărul real al condamnărilor politice a fost mult mai mare.

Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a ajuns la concluzia că în jur de 600.000 de persoane au fost condamnate pe criterii politice, în perioada 1945-1989.

Conform documentelor oficiale, numărul de decese survenite în rândul celor aflați în cercetări sau în detenție, în perioada 1945-1964, a fost de 3.847, din care decese în timpul cercetărilor – 203, în timpul executării pedepsei – 2.851, condamnați la moarte și executați – 137, decese în lagărele de muncă – 656.

Adăugând, la cifra deținuților politici, și pe cei internați administrativ (aproximativ 200.000), pe țăranii condamnați pentru delicte mascate ca fiind de “drept comun”, pe cei aproximativ 150.000 de prizonieri de război din perioada 23 august – 13 septembrie 1944 (unii ofițeri ajungând deportați inclusiv în Siberia), pe sutele de mii de deportați, evacuați, strămutați, ori persoane cu “domiciliu obligatoriu”, prizonieri, internați în azilele psihiatrice cu caracter politic sau, pur și simplu, oameni trecuți prin anchete, pe basarabenii și bucovinenii repatriați cu forța în URSS, ca și pe cei 520.000 de tineri forțați sã munceascã în “armata cenușie”, adevărate lagăre de muncă militarizate, pe zecile de mii de “frontieriști”, ce încercau să treacă frontiera (mulți împușcați pe graniță), pe femeile decedate din cauza politicii demografice, se poate estima că cifra victimelor directe ale represiunii comuniste se ridică la 2 milioane de persoane.

Printre foștii deținuți politici s-a numărat și generalul gorjean Ion Sichitiu.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, într-o perioadă de grea încercare, Gorjul dădea țării ministrul Agriculturii și Domeniilor, în persoana generalului Ion Sichitiu.

Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri din acea perioadă ni-l prezintă ca pe un bun cunoscător al problemelor din agricultură și un decident capabil să își asume hotărârile ferme luate nu împotriva populației românești, ci a aliaților germani. A fost adeptul raționalizări, dar nu prin reducere de la consumatorul român, ci de la cel străin. Cuvântul de ordine în acea vreme era „mândria” românească și nu se admitea ca angajamentele luate în fața Germaniei să creeze „servituți” pentru țara noastră.

Născut în comuna gorjeană Turcinești, acesta a urmat Școala Superioară de Război (1909 – 1911), pe care a absolvit-o ca șef de promoție, avându-i colegi pe Ion Antonescu și Florea Țenescu.
Ion Sichitiu a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor în Guvernul Ion Antonescu în perioada 27 Ianuarie 1941 – 19 martie 1942, funcție din care a demisionat deoarece nu a fost de acord cu implicarea armatei române în răsărit.

Datorită faptului că a făcut parte din acest guvern a fost judecat de către comuniști în cadrul „lotului de miniștri antonescian”, fiind condamnat la 10 ani de temniță grea. Pe 29 aprilie 1952 moare în închisoarea Aiud.

De-a lungul vieții a primit numeroase decorații, printre care: Medalia „Carol I”, „Crucea Comemorativă de Război”, „Avântul Țării”, Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer, „Coroana României”, clasa a III-a, „Legiunea de onoare” în grad de cavaler (Franța), „Coroana Imperiului Britanic” (Marea Britania) și „Coroana Italiei” (Italia).

Odihnă veșnică, Generale, alături de toți ceilalți martiri ai Neamului Nostru!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s