„Niciodată Gheorghe Tătărăscu nu s-a fălit cu ascendenţa sa boerească, nu a arătat ifose nobilitare. Odată, găsindu-ne la Polovragi, mi-a spus, în treacăt, că ctitorul mânăstirii era un strămoş al lui. Cu această ocazie m-a întrebat dacă am citit „Gorjul istoric”, insistând asupra acestui istoric gorjean, care deseori menţionează în lucrările sale pe Tudor Vladimirescu. Se simţea mândru că era din ţinutul acestui erou în care vedea simbolul unei revoluţii naţionale şi sociale. Mi-a vorbit îndelung de Tudor Vladimirescu şi mi-a spus că intenţiona să scrie o piesă de teatru având ca erou pe acest fiu al Gorjulu. Chiar într-o conversaţie banală, George Tătărăscu căuta să dea frazei o oarecare ţinută literară şi o sonoritate retorică.” (Pamfil Șeicaru)