„Gheorghe Tătărescu aduce ceva din prospețimea, din pitorescul și din elocvența peisajului gorjean în atmosfera căruia plutește ceva din amintirea eroicei naționaliste a lui Tudor Vladimirescu.
De altfel, acest cult închinat acelei epopei a pandurilor lui Tudor Vladimirescu rezumă nu numai o sensibilitate a orgoliului regional, ci o întreagă înțelegere naționalistă a fenomenelor politice. Acea sprinteneală a spiritului, acel umor specific al gorjenilor, acea voioșie primitoare în care simți o caldă adiere patriarhală, este întovărășită de o aspră împotrivire față de orice element străin. Gorjenii au cea mai caracteristică trăsătură oltenească; și nu este o simplă întâmplare că de pe aceste meleaguri au pornit cetele sure ale pandurilor lui Tudor Vladimirescu.
Există o orchestrație de simfonie eroică în sensibilitatea gorjenilor, cei mai fideli închinători ai amintirilor de bravură.
În această atmosferă specifică, în acest mediu, s-a dezvoltat Gheorghe Tătărescu. Și nu o dată mi-a fost dat să-i ascult cuprinzătoarele evocări ale regionalismului gorjean. Un om al ținutului: în vorbă, în mers, în gândire. Acea familiaritate cuceritoare, acea vorbă elocventă, fără sforțări, înșiruită ritmic cu naturaleță în frază, acea robusteță sufletească în înfruntarea potrivnicilor, definesc o energie menită unor vremuri de furtună.”
(Pamfil Șeicaru)